Australia a câștigat primul Test de la Durban cu 214 de runs, iar Anglia, care va juca în Africa de Sud într-o serie de trei meciuri începând din decembrie, are acum motive să analizeze ce s-a întâmplat. Cu un Ashes acasă în vară, englezii pot învăța mult din această partidă.
Sud-africanii, lipsiți de ritm
Au trecut aproape doi ani de la ultima serie de Test a Africii de Sud, o victorie clară cu 2-0 în India. Acesta a fost primul meci de Test jucat acasă de la câștigarea finalei Campionatului Mondial de Test împotriva Australiei, la Lord’s, în iunie 2025. Sud-africanii au arătat că le lipsește ritmul competițional.
Aiden Markram a oferit câteva momente bune, mai ales cu cele aproape șase ore petrecute la mijlocul terenului în a doua repriză, în 237 de mingi, într-o încercare zadarnică de a salva meciul. David Bedingham a reușit și el două scoruri de 40 pe poziția a treia.
Problema a fost că aceste contribuții nu au fost suficient de mari pentru un format lung. Sud-africanii au irosit numeroase începuturi bune în prima repriză, șase jucători atingând cel puțin 30 de runs fără să ajungă la un scor mare, iar echipa a cedat un avans de 106 runs. Ryan Rickelton a eșuat de câteva ori în deschidere, iar căpitanul Temba Bavuma a strâns doar patru runs în cele două reprize, ceea ce îi va pune sub semnul întrebării contribuția.
Rămâne de văzut dacă aceasta este doar consecința inevitabilă a revenirii după o absență lungă sau un semn al unor probleme mai profunde. Anglia va avea răspunsul până la primul Test de la Johannesburg, din 17 decembrie, deoarece gazdele mai joacă două meciuri cu Australia și o serie de două jocuri cu Bangladesh, în noiembrie, pentru a reveni la nivelul dorit.
Renshaw și problema locului patru
Cu un scor record în carieră de 190 de runs în prima repriză, Matt Renshaw și-a asigurat, probabil, un loc în mijlocul ordinii australiene pentru multă vreme. El a fost și jucătorul meciului, adăugând 82 de runs în a doua repriză și câteva wickets cu banii săi de off-spin.
Renshaw a salvat Australia de la 124-6 din prima zi, când echipa risca să piardă controlul meciului din cauza problemelor familiare din ordinea de deschidere. Australia a ajuns apoi la 390 de runs în a doua zi și nu a mai privit în urmă.
Dacă Renshaw păstrează poziția a cincea, cel puțin pentru restul seriei, rămân de rezolvat alte aspecte ale ordinii de bătaie. Travis Head ocupase această poziție înainte de a fi mutat în deschidere la mijlocul Ashes-ului de iarna trecută. Mutarea i-a adus rezultate, cu trei sute în victorii la Perth, Adelaide și Sydney. De atunci însă, nu a depășit 22 de runs în cele trei Test-uri jucate, inclusiv din cauza unor eliminări banale la Durban.
Renshaw a deschis și el anterior pentru Australia, așa că ar putea fi o schimbare între cei doi la un moment dat. Este o chestiune de reanalizat înainte de deplasarea în Anglia vara viitoare, poate.
Deocamdată, Renshaw va primi cu siguranță șansa în mijlocul ordinii, iar Australia are probleme mai mari de rezolvat înainte de a decide cum să folosească cel mai bine pe Head.
Întrebări pentru Labuschagne și deschiderea
Marnus Labuschagne așteaptă în continuare al 12-lea său century în Test, o pauză care durează din iulie 2023. Un scor de 100 în meciul de pregătire dinaintea seriei promitea mult, la fel ca cele două scoruri de 37 din acest Test, dar nu a reușit să transforme niciunul într-un rezultat important.
Cu o medie de doar 25,29 în cele 24 de Test-uri jucate de la ultimul său scor peste 100, realizat la Old Trafford în Ashes-ul din 2023, Labuschagne a părut norocos să își păstreze locul, dar a rămas în echipă din lipsă de alternative solide.
Maddison a jucat ultima dată un Test pentru Australia la sfârșitul anului 2016, cu o medie de 6,75 în cele trei apariții. Cariera sa a stagnat din cauza accidentărilor, a problemelor de sănătate mintală și apoi a unui diagnostic de cancer testicular, care l-a ținut departe de teren cea mai mare parte a anului trecut. Din acest motiv, în vârstă de 34 de ani, nu mai jucase un meci de clasă întâi din martie 2025, până când a revenit în echipa de Test de la Durban, după accidentările lui Cameron Green și Josh Inglis.
Prima sa repriză s-a încheiat cu o eliminare pentru zero în 33 de mingi, un început dezamăgitor al revenirii în cricketul internațional. În a doua repriză, cu Australia deja avansată în joc, a jucat mai liber și a marcat 48 de runs din 38 de mingi, cu șase patrule și două lovituri de șase. Totuși, locul său va rămâne sub atenție.
Mai ales că Green și Inglis vor fi disponibili pentru al doilea Test de la Gqeberha.
Ar fi prea dur să renunți la Maddison după un singur meci de revenire, dar Australia va dori să-l readucă în echipă pe Green, în special. Renshaw i-a blocat însă cea mai evidentă cale de revenire, poziția a cincea. Ar putea intra Green pe locul trei, în locul lui Labuschagne, sau pe locul șapte, în locul lui Beau Webster, care a fost subutilizat ca jucător complet în acest meci? Ordinea de bătaie a Australiei are încă multe de rezolvat.
Hazlewood și ceilalți demonstrează că sunt o forță
Dacă există un aspect al evoluției Australiei care ar trebui să îngrijoreze Anglia, acesta este calitatea și profunzimea atacului australian.
Josh Hazlewood a realizat cele mai bune cifre din carieră la Test, 6-49 în a doua repriză, încheind o prestație dominantă a seamerilor vizitatori. Căpitanul Pat Cummins condusese atacul în prima repriză, cu 3-54, ajutând la eliminarea Africii de Sud la un scor slab, 284, pe un teren bun pentru bătăi.
La acestea se adaugă experiența lui Nathan Lyon, un off-spinner de 38 de ani, iar Australia mai are în rezervă pe Scott Boland și Michael Neser.
Profunzimea va conta în lunile următoare. Atacul Australiei este format din jucători în vârstă, iar programul intens de Test-uri, cu o serie de patru meciuri acasă cu Noua Zeelandă și cinci în India, după deplasarea din Africa de Sud, le va pune la încercare condiția fizică și durabilitatea.
Cum vor arăta până la Ashes-ul din 18 iunie, cu primul Test la Trent Bridge? Pentru moment, orice discuție optimistă despre faptul că atacul australian va fi depășit până atunci pare cu totul prematură.
Alegerea echipei Africii de Sud, o enigmă
Formula aleasă de Africa de Sud pentru primul meci a ridicat semne de întrebare, mai ales decizia de a alinia doi jucători specialiști de spin la Durban. Keshav Maharaj și Simon Harmer ofereau o variantă cu braț stâng și una cu braț drept, dar niciunul nu a fost deosebit de periculos. Împreună au luat doar patru wickets, dintre care doar unul în prima repriză, al lui Harmer, ceea ce a permis Australiei să revină de la 124-6 la 390.
Absența lui Kagiso Rabada, care nu și-a revenit în timp util după o accidentare la ischiogambier, a forțat probabil mâna selecționerilor, dar atacul a rămas dezechilibrat și cumva improvizat.
Wiaan Mulder, de exemplu, nu ar trebui să lucreze cu mingea nouă în cricketul de Test. Jucătorul complet a luat două wickets cu mingea nouă în prima dimineață și a mai obținut câteva în a doua zi, dar în rest a fost ineficient în cele 31 de overuri de efort din meci.
Revenirea lui Anrich Nortje a fost încurajatoare. După o absență îndelungată din Test-uri, fastbowlerul a arătat sclipiri din viteza și agresivitatea care l-au făcut un atu major în prima sa perioadă în echipă, între 2019 și 2023.
Dacă Rabada este refăcut și disponibil pentru al doilea Test de la Gqeberha, revenirea sa ar aduce mai mult echilibru și forță atacului sud-african. Perspectiva ca Rabada, Nortje și opțiunea cu braț stâng, Marco Jansen, să atace împreună ar reprezenta o provocare mult mai serioasă pentru Australia și, peste câteva luni, pentru Anglia.