Anglia a gustat deja din viitorul fără Adil Rashid în seria de la sfârșitul verii împotriva Sri Lankăi. Și, surprinzător, având în vedere cât de mult a fost tratată retragerea lui Rashid ca o catastrofă, viața a continuat, iar Anglia a câștigat seria.
Nu este vorba despre a minimaliza rolul vital pe care Rashid l-a avut pentru Anglia în ultimul deceniu și nici despre faptul că retragerea lui, atunci când va veni, nu va fi o problemă. Niciun jucător nu a luat mai multe wickets pentru Anglia în T20I decât Rashid, iar el se apropie rapid de recordul lui Jimmy Anderson din formatul de 50 de overuri. Cu 153 de meciuri în T20I, următorul cel mai experimentat spinner din atacul Angliei după Rashid este Liam Dawson, cu 39 de meciuri.
În seria ODI în care Rashid a lipsit, Anglia s-a bazat în mare măsură pe jucătorii de viteză, iar Rashid însuși a aruncat doar șapte overuri în seria de trei meciuri T20I. Punctul luminos a fost Will Jacks, care a devenit al șaptelea spinner englez care a luat un cinci-wickets într-un meci ODI, lucru pe care Rashid l-a realizat de două ori.
Anxietatea generală legată de viitorul fără Rashid vine din lipsa spinnerilor de tip leg-spin specializați care să vină din urmă. De aceea s-a pus atât de mult accent pe Rehan Ahmed încă de când era adolescent, în ciuda lipsei de substanță care să justifice această încredere. Împotriva Sri Lankăi, Rehan a avut prima sa șansă reală să demonstreze că poziția de moștenitor al lui Rashid a fost bine acordată. În schimb, el a evidențiat cât de diferite vor trebui să arate echipele engleze de tip white-ball atunci când Rashid nu va mai fi în ele, fără sursa aceea sigură și mereu prezentă de overuri și wickets.
Diferența face totul
Cuvântul-cheie este „diferit”. Modul de lucru al lui Rashid diferă de cel al majorității celorlalți jucători de leg-spin din cricketul internațional de astăzi. În Cupa Mondială T20 de la începutul anului, Rashid a aruncat mai multe livrări sub 80 km/h decât orice alt spinner. De asemenea, a aruncat mai plin decât toți colegii săi, ceea ce i-a permis să obțină acel dip târziu, caracteristic, după ce a dezorientat ochii bătătorului. Și, dacă dip-ul târziu nu te prinde, o livrare mai rapidă, coborâtă brusc, o va face. Cel mai important, niciun spinner din turneu nu a luat mai multe wickets cu un economy rate mai mic.
Comparativ cu ceilalți spinneri ai Angliei, nu doar că nu există niciunul cu calitatea lui Rashid, dar nu există nici unul care să arunce comparabil cu el. Rehan aruncă semnificativ mai repede decât Rashid și nu generează același dip. „Majoritatea leg-spinnerilor din lume din ultimii șase-șapte ani au avut succes făcând opusul [a ceea ce face Rashid], aruncând mai repede, pe linia stumpurilor”, a spus Rehan la începutul acestui an. „Dar ca el să facă asta [să arunce lent] și să fie atât de curajos și să reușească majoritatea timpului, este incredibil.”
Un drum diferit
Parte din individualitatea lui Rashid a fost protejată de drumul diferit pe care l-a urmat, comparativ cu alți leg-spinneri care și-au câștigat existența aruncând mister spin prin lume. În schimb, Rashid a jucat relativ puțin cricket de francize T20. În ultimul an, aparițiile sale în afara Angliei s-au limitat la The Hundred și la o perioadă de trei săptămâni în ILT20, într-o pauză din calendarul white-ball al Angliei, în timpul The Ashes. Poate că, la 38 de ani, cricketul limitat pe care îl joacă în afara angajamentelor internaționale i-a permis să continue să joace pe măsură ce se apropie de cel de-al 40-lea aniversar.
În egală măsură, pragurile de vârstă tind să nu fie limite stricte pentru spinneri, așa cum sunt pentru alte specialități. La 47 de ani, Imran Tahir continuă să fie un cumpărat regulat la licitațiile francizelor. Mohammad Nabi joacă în continuare pentru Afganistan la 41 de ani, iar Sikandar Raza și-a petrecut cea de-a 40-a aniversare în vârful clasamentului ICC pentru all-rounderi T20I, în aprilie trecut. Deși finalul ciclului Cupei Mondiale 2023-2027 a adăugat într-un fel urgență planificării succesiunii lui Rashid, nu este exclus ca el să ia în continuare wickets pentru Anglia la Cupa Mondială din 2031.
Odată cu vârsta și maturitatea vin și beneficiile pe care tinerii spinneri ai Angliei le găsesc greu de atins, fiind prea des lăsați deoparte încă de la 20 și ceva de ani. Într-un interviu acordat Cricinfo la începutul anului, Rashid a spus: „La vârsta asta știi că uneori lucrurile merg în favoarea ta, iar alteori nu. Cred că gândești și mai limpede cum să te adaptezi unei situații și ce este necesar în momentul acela, pe terenul acela. Toate acestea vin, lucruri pe care s-ar putea să nu le știi când ești mai tânăr.”
Răspunsul a fost deja găsit
Într-un fel, totuși, Anglia și-a găsit deja răspunsul la ce urmează. În absența spinnerilor din toate formatele, all-rounderii de spin au umplut golurile Angliei și au preluat un rol extins cu mingea. Niciun bowler nu a aruncat mai multe overuri pentru Anglia în ODI în acest an decât Will Jacks. James Coles, un all-rounder de bătaie, a fost inclus în lotul Angliei pentru ODI pentru turneul tri-serie din Pakistan, în timp ce așteptarea de nouă ani a lui Mason Crane pentru o revenire a coincis cu un sezon intern remarcabil cu bâta. Atractivitatea lui Rehan s-a concentrat în jurul presupusei sale versatilități, motiv pentru care a deschis de două ori bătăturile Angliei în ODI.
Nimic nu arată mai bine cât de excepțională este calitatea și longevitatea lui Rashid decât efortul Angliei de a-l înlocui și cât de devreme au început căutarea. Totuși, nu există laudă mai mare decât aceasta: atunci când Rashid va decide în cele din urmă să se retragă, Anglia va fi nevoită să își regândească complet modul în care joacă cricket white-ball.